A trecut deja Craciunul luminat de brazi, și revelionul cade peste noi ca o maladie. Sfârșitul anului se răspândește în oraș/sat ca un gaz subtil, și dupa el… iar inceputul, imediat, așa cum un minut alb ar urma unui minut negru. De astfel, nici începutul, nici sfârsitul nu interesează cu adevărat, esențialul rămâne febra acesta, care aprinde obrajii și ochii. Cineva se hotărăște să nu uite pe nimeni din prietenii de altadată si e de mirare cum îi redescoperise aproape pe toti, ascunsi în agende cu numere de telefon vechi. Câteva fete își schimbaseară numerele, despre unii băieți nu mai știa nimic, și ceilalți primiră misiunea să-i readucă la suprafată, dar încet-încet pe lista aruncată pe capul patului și mereu reluată pentru tăieturi și adăugiri se adunară mai toți colegii din clasa despărțită acum câțiva ani. Prietenia lor se dovedise o dată mai mult durabilă!
O iarnă uscată și rece. A căzut foarte puțină zăpadă și vântul a spulberat-o repede, dezvelind trotuarele, potecile ca niște chelii de sub parul alb, pieptanat ca să le ascundă.
La mulți ani!
Semnat: prin zonă
