Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. În fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.
Oamenii sunt egali de la natura. Asta e ca si cum Kant ar fi egal cu Iliescu. Oamenii sunt inegali de la natura. Sunt inegali însisi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru si altul imbecil. Substanta ereditara e un mister.
Egalitatea e cel mai mare dusman al libertatii.
Principiul egalitatii, pe care-l vehiculeaza democratii din lume, functioneaza în mod real numai în religie, fiindca numai religia crestina considera oamenii egali în fata lui Dumnezeu.
Grecii au notat pentru prima dată o melodie în anul 500 i Hr., folosind un şir de semne alfabetice, ce indicau muzicienilor dacă o notă trebuie cântată sus sau jos.
Simbolurile denumite neume, ce ţineau locul unor note au fost introduse în anul 650.
În 1026, italianul Guido d’ Arezzo a introdus un sistem de notaţie prin care neumele erau plasate sus sau jos pe o linie pentru a indica înălţimea notei. Ritmul şi tempoul su fost adăugate prin 1500.
Belgianul Adolphe Sax a inventat saxofonul în 1841. L-a patentat în 1846 şi a petrecut următorii 11 ani exersând şi studiind inainte de a preda muzica studenţilor de la Conservatorul din Paris.
Clapele mecanice pentru intrumentele de suflat au fost inventate în 1800de fabricantul german de intrumente Theobald Boehm.
Săptămâna următoare la Ştiaţi că – Notaţia Muzicală
Sunetele sunt create de undele și vibrațiile aerului. Vocea umanaă a fost primul instrument muzical. Atunci când cântăm, aerul din gatul nostru vibrează, creând un ecou în zona gurii și a nasului, care este câteodata foarte armonios. Primii muzicieni au învățat să utilizeze obiecte precum scoicile pentru ca vocile lor să sune mai puternic și au constatat curând că sunetele muzicale puteau fi emise ciupind coarda unui arc de vânătoare sau suflând într-un os de animal.
Majoritatea instrumentelor muzicale au evoluat datorită micilor îmbunătățiri făcute încontinuu de producătorii de instrumente. Primele instrumente de suflat au fost fluierele simple din os de animal: instrumente cu coarde, cum este harpa, s-au dezvoltat dând naștere viorii și pianului, Computerele ne permit acum să creăm electronic o varietate largă de sunete fără să fim nevoiți să suflam sau să lovim vreun instrument.
Știați că …
Chitara
În Orientul Mijlociu se cânta la chitară încă din anul 1000 I Hr. Chitara modernă a fost inventată in 1850 de catre lutierul spaniel Antonia de Torres
Săptămâna următoare la “Știați că” vom afla când a fost inventat saxofonul
Deoarce astăzi trebuie să public “ Poezia de joi”, vreau să vă transmit că “prin zona” intră în vacanță. O să revin cu bine cunoscutele rubrici și poate și cu altceva nou, după ce revin din vacanță. Până când o să ne reauzim/citim; să fiți cuminți!
Insectele sunt cele mai mici animale zburătoare. Mușchii lor minusculi, într-un corp minuscul, sunt mai eficienti decât mușchii voluminoși într-un corp voluminos. Insectele zburătoare au nevoie de mai puțină energie decât animalele mai grele, cum sunt lilieci și păsările și au mai multă dexteritate în aer.
O muscă poate plonja pentru a face o aterizare pe tavan cu capul în jos. Insectele, păsările și lilieci sunt astăzi singurele animale capabile să zboare cu adevărat. Liliecii zboară folosind o membrană pieloasa, întărită cu muschi și țesuturi, care se intind între braț și picioare ( și uneori coadă). Majoritatea liliecilor sunt de mărimea unui soarece, iar noaptea prind molii în zbor; există însă câteva specii care cântăresc până la 1,5 kg și se hrănesc cu fructe. Cu mult timp în urmă, pe vremea dinozaurilor, mai exista un grup de animale zburătoare, denumite pterodactili. Printre acestea, cele mai mari erau Quetzalcoatlus.
Știați că…
Unele insecte. Cum sunt mustele și tânțarii își folosesc muschii de zbor pentru a mișca părtile laterale ale corpului. Acest lucuru face ca aripile să vibreze, producând binecunoscutul bâzâit sau zumzăit al insectelor.
La colţul străzii e un cerşetor
Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume
Decât aceea unde, fără nume,
El ispăşeste râsul tuturor.
Adolescenţii se mai ţin de glume
Şi-i pun în palmă semne de-ale lor,
El e bătrân şi înţelegător,
Cu noi, cu toţii, dar, cu cei mici, anume.
Şi cine observă, înt-o doară,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, în acest tumult,
El, cerşetorul, a uitat să moară.
Sub zdreanţa lui, minunea se-ntrupează,
În el e Dumnezeu, ce stă de paza
Știați că
Grecii, un popor de navigatori …
Lumea anticã greacã a prins contur între 3200 și 110 I.Hr. în timpul Epocii Bronzului, când oamenii au început sã topeascã cuprul şi cositorul pentru a obţine bronz. Primele comunitãţi au apãrut pe insulele Ciclade şi Creta, iar civilizaţia micenianã s-a dezvoltat în ţinutul muntos al peninsulei. De la început, grecii au cultivat vãile înguste şi câmpiile de coastã, unde gãseau sol fertil şi un râu sau un izvor cu apã dulce. De-a lungul secolelor, ei au tãiat copaci de pe versanţii munţilor pentru a avea lemne de foc şi pentru a contrui corãbii. Foloseau corãbiile mai mult decât orice mijloc de transport, navigând pe mãri pentru a face comerţ, pentru a merge la rãzboi şi pentru a-şi stabili noi aşezãri. Legendele antice greceşti povestesc despre navigatori viteji, care au supravieţuit unor cãlãtorii primejdioase. Graniţele Greciei s-au extins semnificativ începând cu anul 700 I.Hr. Arta şi gândirea au avut o dezvoltare furtunoasã.
Ştiaţi cã …
Grecii antici nu aveau busole sau alte instrumente, dupã care sã se ghideze pe mare ? Ei navigau în funcţie de stele şi de bornele de pe uscat şi aşteptau vânt prielnic pentru a ieşi în larg
Epocile Greciei antice
- Civilizaţia Cicladicã ( 3200 – 1100 I.Hr.)
- Civilizaţia Minonicã ( 3200 – 1100 I.Hr.)
- Civilizaţia Micenianã ( 1600 – 1100 I.Hr)
- Epoca întunecatã şi perioada geometricã ( 1100 – 700 I.Hr.)
Începând de astăziși in fiecare vineri vă veți bucura sau nu !? de o noua rubrică semnată “prin zonă”
Rubrica este una de informare,formare, având domenii referitoare la istorie și știință. Cum au fost create avioanele, vaporele, jocurile de noroc, fotbalul, Grecia antică, exploratori, neguțători și s.a.m.d.
Că tot suntem în febra campionatului mondial de fotbal din Africa de Sud, eu propun să aflam câteva lucruri despre acest sport. Sportul rege.
Jocul de fotbal
Fotbalul European sau fotbalul de asociație, cum a fost numit initial, este mai cunoscut decât cel american. Majoritatea culturilor antice, inclusiv cea chineză și romană, aveau un joc care presupunea lovirea cu piciorul a unui obiect asemănător unei mingii. Vikingii foloseau capetele dușmanilor, altii utilizau vezici ale animalelor sau gheme din cârpă. În anii 1800, în școli și universități se jucau diferite forme ale jocului. In 1848, la Cambridge a fost redactat un cod de reguli.
Asociația de Fotbal a fost fondată în Anglia în 1863. Fotbalul este un joc de echipa cu 11 jucători de fiecare parte, scopul jocului este de a marca prin introducerea mingii in poarta adversă.
Jucătorii iși pot folosi picioarele, capul, coapsele, pieptul, oricare parte a corpului cu excepția mâinilor și a brațelor – pentru a controla sau lovi mingea.
Terenul standard de fotbal are o lungime de 100-118 m și o lățime de 64-73 m. O linie aproximativ de 16,5 m de la fiecare poartă marchează careul din care se dă lovitură de pedeapsa.
Jocul de fotbal pe la incepul secolului XX, era practicat doar in Europa și America de Sud, astăzi acesta se joacă în cca 200 de țări.
ȘTIAȚI CĂ…
Arheologii au găsit numeroase indicii pentru a demonstra că civilizații antice jucau o versiune a fotbalului cu balonul rotund. Printre obiectele găsite într-un mormânt al unui faroan egiptean se găsește o minge, care este astăzi expusă la British Museum.
