Bucurestiul de azi, Bucurestiul de ieri


Suntem romani, si poate chiar bucuresteni, asa ca haideti sa ne reamintim Bucurestiul de altadata in momentele sale de glorie

Intre cele doua războaie mondiale, arhitectura elegantă, cafenele, viata culturala şi elita bucureşteană i-au adus denumirea de „Micul Paris”.
Strazi precum Calea Victoriei, Soseaua Kiseleff, Bulevardul Elisabeta, Lipscani, Calea Mosilor si multe altele,forfoteau de lume.
M-am oprit azi pe strada Lipscani, si vreau sa va reamintesc cateva dintre lucrurile care se practicau aici.

Strada Lispcani…

Numele de Lipscani l-a capatat de la orasul polonez Lipsca, sau in varianta comtemporana Leptzig.
Aici se afla pulsul orasului secole de-a randul.
Blanari, pantofari, caldarari, selari, bacani veneau sa isi vanda marfurile si sa se tocmeasca.
Pe placutele strazilor din jur, dainuie si azi denumirile acestor meserii.
Se mai pot admira încă locuinţe construite în stiluri minunate :
Renascentist, Baroc, Neoclasic.

Sau îmbinări ale tuturor acestora.

Cei cu „obrazul subtire” ar dori ca acest perimetru de istorie sa dispara,sa fie ras cu buldozerul intr-o seara si apoi sa se inalte maret catre cer cele mai moderne cladiri din otel si sticla.

Insa, strazile vechi raman locul ideal pentru plimbare si recreere

Aici poti discuta in liniste cu artisti, poti asculta muzica, poti cumpara arta contemporana la preturi acceptabile, icoane de tot felul, masti originale, obiecte din argint si zeci de statuete.

Ma simt cu bateriile incarcate dupa o plimbare prin aceasta zona. Sa nu uitam aceste strazi cu farmecul lor, incarcat de istorie.
Aici in acest triunghi al uitarii se gasesc doua lumi diferite, una a trecutului si una a prezentului, un prezent indoielnic si dureros de sumbru.

Un amestec de lux şi sărăcie, strălucire şi mizerie, strada Lipscani vorbeşte şi astăzi despre felul în care s-au întâlnit pe pământ românesc lumea occidentală şi Orientul

Daca vi s-a facut totusi dor de piesele lui Caragiale si daca vreti sa retraiti atmosfera anilor infloritori ai Bucurestiului va aduc la cunostinta ca in fiecare marti si joi ale saptamanii, la berarie puteti asculta si totodata vedea scenete din operele lui Caragiale.

2 gânduri despre “Bucurestiul de azi, Bucurestiul de ieri

  1. Bucurestiul de altadat’
    Prima vizita in Bucuresti a avut loc pe la varsta de 10 ani, cam la doi ani dupa revolutie.
    Plimbarea cu metroul era printre primele lucruri care ma fascinau, copil fiind. A urmat prima plimbare pe langa universitate, si de acolo, mai departe spre zona Lipscani. M-au fascinat aerul grandios pe care il simteam la acel moment, si istoria fiecarui loc, atat cat se pricepea mama mea sa imi explice. Aveam un complex al provincialului, neconstentizat la acel moment dar tradus printr-o timiditate exagerata.
    Era frumos Bucurestiul asa cum il vedeam acum 17 ani.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.