Teatru pe pâine cu …


Teatru pe pâine cu …

                      Eusebiu Stefănescu

Un actor își trăiește condiția lui de actor nu numai pe scena, își trăiește condiția de actor în fiecare clipă

–          Domnule Eusebiu Stefănescu, în viziunea dumneavoastră, ce înseamnă „ teatru pe pâine”?

–          Cred că teatru pe pâine, această sintagmă frumoasă,  „Teatru pe pâine”, înseamnă că e vorba de teatrul nostru cel de toate zilele, așa cum pâinea din rugăciune este cea de toate zilele, în momentul în care îți dedici viața unei profesii, cum este aceea de actor de teatru, cu predilecție de teatru. Un actor își trăiește condiția lui de actor nu numai pe scena, își trăiește condiția de actor în fiecare clipă, așa cum Nichita Stănescu spunea despre poet că și respirările lui sunt poetice, așa și tot ceea ce noi acumulam în fiecare zi a existenței noastre este în legătura cu profesia de actor, pentru că în această profesie nu faci altceva decât să încerci să descoperi în tine energiile prin care să-ți pui în lucrare talentul(zâmbește).

–          În momentul de față acest interviu este realizat într-o sală de clasă, alături de noi sunt și studenții pe care îi pregătiți în această profesie de actor de teatru și nu numai. Clasa pe care o conduceți este o clasă ce mănâncă teatru pe pâine?

–          Clasa pe care o conduc cu doamna Rodica Mandache. Acești tineri, ce au și o viată personală, au trăirile lor… este normal,  au și vârsta…ei bine, acești studenți din anul întâi până în anul terminal nu s-au despărțit de teatru nicio clipă. Au repetat în fiecare zi de la Dumnezeu cum este cea cu pâinea noastră cea de toate zilele. Ei au venit în fiecare zi la repetiții chiar dacă nu se întâlneau neapărat cu profesorul care, și el la rândul lui, putea să aibă spectacole, repetiții. Totusi, ei se întâlneau într-un loc de repetiții, repetau, și au trăit trei ani într-o atmosferă de teatru fără întrerupere, mai ales că au avut parte și de bunăvoința doamnei Dorina Lazăr, directoarea Teatrului Odeon din București, care ne-a oferit un spațiu în teatrul Odeon, și noi am repetat tot timpul în atmosfera cu adevărat magnifică a unui teatru. (studenții il aplaudă și îi mulțumesc).

–          V-aș ruga să ne întoarcem puțin în urmă,  să ne spuneți pașii dumneavostră în această profesie.

–           Debutul actoricesc a fost la Teatrul din Timișoara, apoi a urmat Teatrul din Ploiești și după mai bine de 16 ani, am ajuns apoi la Teatrul Mic și mai apoi la Teatrul Național din Bucuresți unde joc și astăzi.

–           Ce vă leagă de Ploiești cel mai mult si cel mai mult?

–          A fost perioada cea mai luminată a carierei mele de actor. La Ploiești am avut norocul să întâlnesc niște actori foarte importanți și foarte talentați, actori ca: Aristide Teică, Margareta Pogonaț, Cornelui Revent, actori ce au făcut și cariera cinematografică, Zephi Alsec și mulți alții. Lupu Buznea, trebuie să-l pomenesc pentru că mi-era cel mai bun prieten: ( îmi este cel mai bun prieten, pentru că despre prieteni trebuie să vorbești mereu la prezent, chiar dacă ei din nefericire au plecat acolo sus!), și pentru că era un actor de excepție. Cu ei și datorită lor am avut o tinerețe a vieții mele artistice luminoasă. Am avut șanse multiple în viața mea pe care le-am onorat, cât am putut. A fost și această prietenie, scurtă ce-i adevărat, cu Nichita Stănescu. L-am întalnit destul de târziu, când era bolnav, spre sfârsitul vieții lui. Dar șocul întâlniri cu el a fost atât de mare, pentru că într-un fel poezia lui pălea în fața personalitații lui vii, era mai spectaculos decât poezia lui… Poate că de fapt era chiar poezia lui, am mai spus-o eu cândva, adusă la lumină din starea de nenăscut. El făcea această demostrație extraordinară de a-și recreea permanet viața, dar la un nivel poetic. Totul era poezie în jurul lui!.

Iar perioada cât am stat în teatru, și atunci chiar am stat și noptile, și îmi repetam rolurile în teatru, aprindeam luminile și era un fel de miraj permanent pentru mine. Ei bine, acea perioadă era când aveam o cabină, nu o cameră pe care eu o amenajasem cu un pat și-un frigider, și stăteam nopți întregi acolo, uneori rămaneam și cu colegi care nu mai puteau pleca  la Bucureși, și stăteam acolo, discutam despre teatru, eram ca Iona în balenă.

–          Domnule Stefănescu, ce ne facem cu divertismentul acesta agresiv si de prost gust, promovat cu atâta succes de televiziunile comerciale?

–          E adevărat asta! Teatrul e un fenomen viu de mii și mii de ani, a trecut prin fel de fel de vicisitudini de-a lungul timpului, actorii erau ostracizati într-o perioadă a evului mediu. Sigur că, toate astea sunt lucruri prin care teatrul trece intotdeauna învingător, e păcat însă că sunt generații care, în această luptă nu se pot realiza în deplinătatea facultăților lor artistice.

Eu zic  că o să învingem toate astea, să știți că nu e o luptă, că n-ar fi lupta egală dacă ai pune în luptă arta autentică cu arta chici

–          Nu merită pus în balanță…

–          … pentru că jignești valoarea, așa cum se spune că nu trebuie să te cerți cu un mitocan pentru că oricum te învinge. Depinde foarte mult de noi să ne păstrăm curați și în expresie cea mai înaltă, din punct de vedere artistic vorbesc, ca să îi înălțăm pe spectatori, să-i ridicăm, nu cu ostentație, ci cu normalitate. Ei să vină cu dorința de a se îmbogății sufletește, iar noi să le oferim această bogație atât cât noi o avem și cât o putem atinge.

–          Știindu-vă un recitator desăvârșit, nu pot a nu vă întreba dacă între teatru și poezie există o legătură?

–          Dacă te gândești că poezia s-a născut în oralitate, și Iliada și Odisea au fost create în oralitate, atunci retorica limbajului scenic are aceași origine ca și poezia, deci și teatrul și poezia s-au născut în oralitate. Din rădăcini, ele s-au unit într-un fel sau altul în ambiția de a vorbi cu Dumnezeu, pentru că așa s-a născut teatrul: în momentul în care un om și-a pus o mască, căci de aici vine persona. Personajul a devenit țap ca să poate discuta cu zeul, pentru că nu poți să discuți față-n față, și atunci s-a născut teatrul. Mai spune frumos Ion Alexandru: „am lovit cu pumnul decorul unui cor și s-a născut pe lume teribilul actor”.

Eu am intrat în teatru prin poezie. Mama mea, într-un vis să zicem, l-a întrebat pe Eminescu dacă eu o să ma fac poet așa cum spera, Eminescu a răspuns că o să mă fac actor și atunci ea mi-a transmis asta, eu am luat-o ca un indemn, am început să ma apropii de teatru și uite așa am ajuns actor. Mi-am virat dintr-o dată tot sufletul care vibra cu predilecție  la poezie către teatru și uite așa am ajuns în teatru.

–          Există vreun regret pentru alegerea făcută?

–          Nu regret!. Sunt un om care a trecut prin teatru ca printr-o lumină. Și teatrul pe mine m-a luminat tot timpul, m-a cizelat.

 CARTE DE VIZITĂ

O bibliografie sumară a lui Eusebiu Stefămescu:

  • Prahovean trup şi suflet, născut la Câmpina, județul Prahova, pe 2 mai 1945(Taur, desigur)
  • Prietenii îi spun Sebi.
  • De la 8 ani scria versuri , iar legătura între poezie şi actorie este foarte puternică încă şi azi.
  • A studiat la Teatrul Naţional din Timişoara, iar în ultimul an de facultate s-a căsătorit cu  Liliana Pleşa
  • A lucrat timp de 16 ani ca actor al Teatrului din Ploieşti, apoi s-a îndreptat către Bucureşti, unde a poposit la Teatrul Mic, urmând ca, din 1996, să lucreze la  Teatrul Naţional ” Ion Luca Caragiale ” din capitală.
  • Cariera sa a cuprins şi meseria de dascăl, mai exact cea de profesor universitar la catedra de Arta Actorului, Universitatea Hyperion unde acum este decan.
  • S-a remarcat şi prin scrierile sale, cum ar fi: “Arhivarul clipei – Din culisele scenei”,”Magister Vitae sau Magia oralităţii”, “Retorica limbajului scenic – Magul captiv”
  • Este şi un recitator  desăvârşit (Mihai Eminescu.,Nichita Stănescu, Teodor Râpan)
  • Revenind totuşi la origini, din 2003 este Cetăţean de onoare al Municipiului Ploieşti.
  • A jucat în nenumărate spectacole pe scenele teatrelor din Timisoara, Ploiești, București cât și în numeroase filme: Întoarecera lui Vodă Lăpușneanu, Pacală se intoarce, Despre morți numai de bine, etc.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s