Brunea Fox


FELIX BRUNEA – FOX

O MEMORALISTICĂ A REPORTAJULUI ROMÂNESC

Tocmai răsfoiesc cartea lui „F. Brunea-Fox – Reportajele mele” și sunt uimit de condeiul și limpezimea acestuia.  Reportajul: “ Cinzi zile printre leprosi”, îmi va rămâne probabil întipărit în minte multă vreme de acum încolo… încă nu știam că la acea vreme, în România exista o leprozerie.

Întrebarea multora din voi este “ Dar cine este acest F. Brunea-Fox?” , “ Ce a făcut acest Brunea-Fox?”

Felix Brunea Fox, pe numele lui adevărat Filip Brauner, a fost unul dintre cei mai buni reporteri din perioada interbelică.

Geo Bogza îl numea pe Brunea „prințul reportajelor” , grație nenumăratelor reportaje despre            „ lumea comună”, publicate în principalele ziare ale vremii „ Adevărul” și „ Dimineața”.

Brunea-Fox provenea dintr-o familie de intelectuali evrei, din Chișinău, care, în anii 1880, au venit în România, stabilindu-se la Roman, județul Neamt.

Tot acolo s-a născut și Filip Brauner, în anul 1898, într-o zi friguroasă de 18 ianuarie.Brunea-Fox a urmat școala primară și liceul teoretic tot în Roman. Încă nu se știe dacă aceasta a urmat o facultate la vremea respectivă.

Debutul în presa, a fost la vârsta de 19 ani, la Iași, la revista Arena, condusă de Pamfeil Șeicaru.

După primul razboi mondial Brunea-Fox a venit în București unde a fost remarcat de Constantin Mile și a început să scrie la „ Adevărul” și „Dimineața”.

Trec aproape zilnic pe lângă un bloc din Cișmigiu, unde o placă din marmură îmi reamintește că scriitorul Brunea-Fox a locuit aici ‘’mai bine de zece ani”. Un bloc afectat serios de cutremurul din 1977… apartamentul lui Brunea, apartamentul nr. 7 are de acum proprietar nou…da, proprietar! O familie de maidanezi care latră strașnic dacă încerci să te apropii. Proprietarul ce nou ( il punem numi și “seful blocului”) îmi dă de veste că nu mai stă nimeni în bloc care să-l fi cunoscut pe scriitorul Brunea -Fox. Au murit toți sau sunt mutați.

Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să încep să caut lucruri senzaționale legate de Brunea-Fox.

Am făcut apel la câtiva prieteni, prieteni ce încă “traiesc” și vorbesc despre Brunea…

AMINTIRI DESPRE BRUNEA-FOX

“ O lume întreagă de dezmosteniți ai soartei, toți cei care n-aveau după ce bea apă, toți cei de pe treptele tribunalului, toți cei pe care îi așteptau spitalul sau pușcăria, toată suferința și mezeria Capitalei și a provinciei și-au găsit ecoul în scrisul acestui mare, neobosit și generos reporter. De fapt, el a pus în scena, zi de zi, cu personaje reale, Azilul de noapte. Într-o vreme a manifestelor literare, tipărite în reviste efemere, Brunea-Fox a forțat paginile marilor gazate cu propriul său manifest, împunând un gen necunoscut până atunci: pictura cu vitriol a realității… Oricât și oriunde se va vorbi despre reportaj, va trebui să se spună că Brunea-Fox a pus piatra de temelie a reportajului romanesc. O istorie a presei române – a gazatelor care apar în fiecare dimineață și sunt citite, când e cazul, pe nerăsuflate, dimineața – va trebui să-i închine un capitol întreg, așa cum istoriile literaturii române închină capitole întregi lui Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu”

GEO BOGZA

Contemporanul, 19.I.1973

 

„ Fox este un mare însetat de noutăți, de curiozități. Este un posedat al demonului reportericesc. Sfântul Abelard a descins printre leprosi, ca să-i ajute. Fox – ca să se informeze. Dar informațiile lui, publicate, denunță stări pe care cei în drept au datoria să le îndrepte cu o clipă mai devreme. Fox a înfruntat primejdia. Nu ca un cavaler, ci ca un profesionist. Nu teatral. Ci simplu.

S-a coborât între cei pe ale căror chipuri flagelul cumplit a pus sălbatecul lui sărut. I-a văzut de-aproape. Si cu minunatul lui meștesug – în care simplitatea este întâia însușire – Fox ni-i descrie”…

TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE

                                                           Adevărul, 1929

„… dar  de ce scriu, când vreau să-l prezint pe stadionul acestei coli pe Brunea, o poemă? De ce acest scurtcircuit a un instantaneu luat cu magnezium în plină zi? Brunea nu este un înger. Îngerii nu au umerii lui largi ca un viaduct, peste care trece trenul unui cap. Brunea nu e întagibil ca lumea bolților.

Prin sângele lui – tot blond – îți poți trece mâna ca prin bucle: în ochiul lui cald și comod ca o sofa, un tigru cu năpustirea în umeri e de veghe; sub fiecarea pleoapă e un garaj de unde au plecat expedițiile celor mai cutezante aventuri în golul unde el a atins o palmă ca un continent.

… Brunea e un înger, un înger cow-boy”

GHEORGHE DINU

                                                           Unu, nr.1. 1928

„ Pe Brunea-Fox l-am considerat întotdeauna purtător al florii tinereții vesnice, așa cum îi este scrisul iscoditor al vieții cotidiene, în ale cărei colțuri și fațade, mai întunecate sau mai luminoase, a stiut să descopere întotdeauna poezia.

Pentru că acesta este Brunea-fox, un permanent visător. A căutat frumusețea acolo unde aparențele arătau contrariul. A săpat adânc în mocirle și putregaiuri pentru a scoate la lumină dramul de aur existent în orice om, în orice lucru, în orice întâmplare”

GEORGE MACOVEANU

                                                                       din Farmecul pământului, Ed. Dacia, 1977

 

„ Brunea a ridicat reportajul la o treaptă superioară atât în ce privește conținutul cât și în ce privește expresia. Multe din reportaje pe care Brunea le-a publicat în cei vreo patruzeci de ani de activitate ziaristică și literară sunt modele ale genului, vrednice să figureze într-o antologie a reportajului românesc. Brunea a știut, pe vremea regimului burghezo-moșieresc, să scoată la iveală, cu curaj, cu indignare socială și cu avânt progresist atâtea și atâtea aspecte detestabile ale societății burgheze, înfierându-le prin atitudinea sa protestatară și prin vigurosul lui realism critic.

…Brunea-Fox… era scriitor din creștet până în tălpi, el a adus în scrisul său gazetăresc – riguros, nou și specific – fantezia, libertatea, rapiditatea, imagistica, îndrăzneala literaturii de avangardă, contopită cu un soi de „ clasicism” moldovenesc, făcut din umor, generozitate, cultură veche și rafinată, și mai ales o limbă românească de o puritate, de o bogăție, de o savoare și de o autenticitate cum puțini au izbutit să scrie, sub presiunea secretarului de redacție și a rotativei…”

RADU POPESCU

                                                           România literară, 16.VI.1977

La rândul lui, criticul George Ivașcu, afirmă; „ niciodată în relatările lui Brunea-Fox accentele nu cădeau pe latura mizerabilistă”.  Poate că de aici și pseudonimul de „ prințul reportajelor”  dat de Geo Bogza.

Brunea- Fox a ridicat reportajul la o treaptă superioară, atât în ceea ce privește continutul cât și în ce privește expresia.

Maestrul Brunea-Fox nu concepea reportajul fără fotografii. Așa se face ca el era întotdeauna însoțit în toate drumurile sale de un fotoreporter. Fotoreporter la fel de vestit în acea perioada, Iosif Berman,  evreu de origine.

Felix Brunea-Fox nu a făcut niciodată politică. Însă mulți l-au catalogat ca fiind simpatizant al stangii, mai ales că majoritatea reportajelor sale erau despre oameni simpli, despre sărăcie.

Gheorghe Brătescu afirma despre Brunea „ El face numai reportaje cu caracter social”. Brunea-Fox nu a scris niciodată despre politică, parlament, oameni politici…el a scris despre oameni. El a trăit ce-a mai mare parte în mahalaua Bucureștiului, între oameni, de acolo își lua și subiectele.

Dacă citești reportajele lui Brunea-Fox, realizezi că, din anumite puncte de vedere lucrurile, nu s-au schimbat prea mult: școala de hoti și de cersetori, sărăcia, nepăsarea autorităților, mizeria din spitale…

S-a schimbat însă modul de a face presa! Ce jurnalisti mai caută: „senzaționalul din spatele firescului?”  cum spunea Iulia Deleanu, despre „ scriitura” lui Brunea-Fox.

Chiar și interbelicul jurnalist spunea că „Dacă ai talent , nu e nevoie să abordezi teme spectaculoase, ci  o simplă potcoavă.” „… Ai vazut cum se faureste o potcoava? Da, e mai greu să „scoți efecte” din bucațica asta modestă de metal, decât dintr-o locomotivă…”

Brunea-Fox nu a reușit să publice o carte în timpul vieții. A facut-o, dupa moartea sa, soția lui, Lizette Daniel, care s-a îngrijit de o colecție a reportajelor lui Brunea.

Întreaga avere a lui Brunea, care nu a avut copii, a fost donată Academiei Romane.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s